Posted on by wrote in Boli virale.
Imunodeficienta felina (FIV)
Voi incepe acest articol prin a mentiona faptul ca in ultimul an am avut in clinica un numar mare de pisici diagnosticate cu aceasta boala, lucru care este ingrijorator. Din acest considerent am decis sa venim in sprijinul proprietarilor cu informatii suplimentare, menite sa ajute la scaderea incidentei bolii in randurile pisicilor domestice.
Imunodeficienta felina este o boala de natura virala, adica este produsa de un virus si anume unul din familia retrovirusurilor, genul Lentivirus si este similar celui ce cauzeaza la om binecunoscuta si temuta boala HIV ( SIDA).Virusul a fost izolat si descris complet inca din 1987 iar studiile asupra lui au continuat de-a lungul anilor pana in prezent.
Acesta produce, dupa cum si denumirea ne spune, o imunodeficienta, o scadere severa a statusului imunitar si a capacitatii organismului de a se proteja si de a reactiona corect la alti patogeni ( bacterii, virusuri,paraziti).
Modul de transmitere: Virusul se transmite usor prin muscaturi, saliva si zgarieturi, mai rar fiind descrisa ca si cale de transmitere fatarea, la unele pisici. Desi insuficient studiata, sunt dovezi ca exista posibilitatea transmiterii virusului si pe cale sexuala, intrucat in sperma s-au putut evidentia particule virale in cantitati mici. Femelele gestante seropozitive vor transmite o imunitate pasiva la pui ce se poate pastra pana la 4 luni, motiv pentru care testarea pentru FIV mai devreme de aceasta varsta este inutila.
Ca si simptomatologie exista o impartire pe 4 stadii, in functie de momentul in care pisica intra in contact cu virusul si in functie de simptomele pe care le prezinta, astfel:
In statdiul 1 si 2 pisica intrata in contact cu virusul devine seropozitiva. Acest lucru se intampla uzual intre 4-6 saptamani de la infectie si sunt greu de diagnosticat intrucat nu prezinta modificari comportamentale majore, iar daca nu suntem atenti, aceste stadii pot trece de multe ori neobservate. Totusi la o pisica de interior, pe care o mangaiem constant, am putea observa cresterea limfonodurilor in diverse locuri ale corpului sub forma unor umflaturi, care pot trece de la sine dupa 2-3 luni sau pot disparea si reaparea cu periodicitate. Acesta este momentul in care trebuie sa mergem cu pisica la medic si sa solicitam un set de analize. Pe o hemoleucograma aceste doua faze incipiente ale bolii se pot evidentia prin scaderea neutrofilelor care persista o perioada mare de timp, sau scaderea tuturor leucocitelor lucru care reprezinta un semnal de alarma pentru medic si care poate indica o problema incipienta .
Cand incep sa apara semne clinice de boala pisica ajunge deja in stadiul 3, aceste simptome variaza de la pisica la pisica, in general manifestandu-se cu episoade de febra recurenta, aparent refractara la tratamente, un aspect mat sau neingrijit al blanii, caderea excesiva a parului si stari de apatie, moleseala sau inapetenta cu caracter ocazional, ce vin si trec fara un motiv aparent. In acest stadiu, daca ar fi sa descriem modificarile hematologice, medicul veterinar va observa pe hemoleucograma o leucopenie generalizata, adica o scadere a tuturor celulelor albe ce au rol in imunitate, uneori insotita de anemie de diverse grade iar la efectuarea unui profil biochimic pot aparea chiar afectarea renala incipienta sau a altor organe. Aceasta faza poate dura cativa ani, in functie de individ, si din nou daca nu suntem atenti uneori poate trece neobservata.
Stadiul 4 al bolii este etapa in care din pacate se pune cel mai adesea diagnosticul in clinica, datorita faptului ca simptomele se accentueaza si incep sa produca semne vizibile animalului. Animalele slabesc, au limfonoduri( ganglioni) inflamate persistente, au simptomatologie gastro-intestinala cu episoade de voma, diaree, lipsa poftei de mancare, conjunctivite, stomatite, gingivite si fac diverse infectii secundare, care netratate le sunt mai mereu fatale. Aproximativ 30% dintre pisici vor dezvolta neoplazii (tumori) de diverse tipuri, cel mai frecvent fiind limfomul. Bolile cavitatii bucale (stomatite/gingivite) apar la 40-50% din animale, fiind urmate de boli cronice renale cu insuficiente si glomerulopatii la aprox 10-20%. De asemenea apar leziuni si boli la nivelul globului ocular de tipul uveitelor anterioare, glaucomului, conjunctivitei si cheratitei de obicei secundare herpesvirusului, ce poate fi de asemenea prezent la aceste animale.
Ca si la om virusul propriuzis nu ucide, ci bolile infectioase secundare ce sunt scapate de sub control si la care organismul nu mai poate reactiona corect. Pentru un motan/pisica seropozitiva, o banala raceala altfel usor tratabila, le poate fi fatala.
Incidenta bolii este mai mare in randul masculilor intrucat, fiind teritoriali, sunt mai agresivi si isi transmit mai usor prin muscaturi/zgarieturi virusul. Media de varsta la care apar simptomele si este diagnosticata boala este intre 5-8 ani, dar exista nenumarate cazuri de pisici tinere cu evolutie rapida a bolii cat si pisici din categoria geriatricilor.
Pisicile ce provin din mediul extern ( adoptate din strada) sau cele ce au acces la exterior, chiar si ocazional, sunt cele mai expuse in mod evident si este extrem de important sa intelegem ca pentru a proteja o pisica seropozitiva de infectiile secundare (bacteriene,virale,parazitare) este necesar sa o tinem cat mai izolata, cu cat mai putin acces afara si asta nu doar pentru protectia ei ci si pentru a impiedica raspandirea virusului.
La masculi este mai simplu sa reducem riscul de infectie, castrandu-i cat de devreme posibil, pentru a descuraja comportamentul agresiv-teritorial pe care il au in mod instintciv si astfel se evita conflictele ce apar in urma acestuia.
Diagnosticul se pune in baza unui set de analize complet ce trebuie sa includa obligatoriu o hemoleucograma si actualmente pentru identificarea seropozitivilor se utillizeaza o serie de teste rapide ce pot oferi pe loc un diagnostic cert. De multe ori in clinica, identificam pisici aparent sanatoase si fara semne clinice dar pe hemoleucograma carora apar usoare semne de leucopenie sau limfopenie, iar la testare avem surpriza sa le gasim seropozitive. Mentionez acest aspect intrucat doresc sa subliniez importanta efectuarii anuale a unui set de analize de control, chiar la animalele aparent sanatoase. Sa nu uitam faptul ca pisicile sunt niste actori grozavi ce ne pot pacali, ascunzandu-si simptomele pana este de obicei foarte tarziu .
Tratament:
Din nou aduc in discutie comparatia cu virusul HIV la om si mentionez ca nici pentru unul nici pentru celalalt nu exista tratament. Singura terapie este cea menita sa tina sub control replicarea virala si evitarea agravarii infectiilor secundare ce apar. Medicatia de electie ramane interferonul recombinat felin omega pentru care exista protocoale studiate de-a lungul anilor cu rezultate foarte bune in reducerea simptomatologiei si viremiei, dar se poate opta si pentru medicamente antivirale de tipul celor studiate la om, care pot fi de un real folos dar pot avea si efecte secundare nedorite. Protocoalele terapeutice difera in functie de simptomatologia pe care o prezinta pisica si de faza in care se afla la momentul initierii acestuia si pot fi destul de costisitoare. In terapie un rol extrem de important il au imunostimulatoarele care trebuiesc administrate regulat si care vin in sprijinul deficitului produs de virus. Pe langa acestea restul complicatiilor se trateaza simptomatic in functie de boala secundara dobandita sau organele afectate.
In functie de cursul terapeutic ales si de grija care se ofera, media de viata dupa diagnosticare variaza de la cateva luni pana la cativa ani la cei asimptomatici( stadiile 1-3) dar este important de retinut ca in acest timp vizitele la medic vor trebui facute cu regularitate, analizele repetate frecvent si ecografia trebuie sa devina parte a consultatiei de rutina. La cei ce sunt deja in stadiul 4 cu simptomatologie recurenta, ce nu cedeaza sau cedeaza greu la tratamente, media de viata este de sub 1 an de la diagnosticare.
Important de retinut este ca la pisicile adoptate de afara sau din adaposturi private este bine sa li se efectueze testarea de FIV obligatoriu, mai ales daca intentionati sa aduceti o astfel de pisica intr-o familie cu alte pisici. Din pacate, la noi inca nu exista un vaccin autorizat si deci pentru aceasta boala nu se vaccineaza. Ca sa evitam infectarea cu acest virus si a reduce riscul, sterilizarea femelelor si castrarea masculilor este de maxima importanta iar pentru a evita complet aceasta boala, iesirea afara a pisicilor trebuie limitata la plimbari ocazionale si nu trebuiesc lasate nesupravegheate.
Dr. Mihalcea Oana Lavinia

Comments are closed.