JIGODIA pe intelesul tuturor si importanta vaccinarii!
Vom incepe prin a mentiona faptul ca aceasta boala este una de natura virala, adica este o viroza, o viroza pentru care se vaccineaza si care se poate preveni. Este una dintre acele viroze pe care nu vreti sa le intalniti niciodata, una din acele viroze care face mii de victime anual in randul tineretului canin nevaccinat sau vaccinat necorespunzator din toata tara si nu numai.
Din pacate aceasa boala se transmite foarte usor de la animalele bolnave la cele sanatoase prin: contact direct, coabitand sau impartind bolul de apa si mancare, chiar si mirosind urina sau fecalele unui animal bolnav. Virusul se transmite cu usurinta si prin aer, animalele bolnave eliminand cantitati mari de virus prin tuse, stranut, secretii oculare, urina sau fecale. Nu putem omite faptul ca si noi oamenii suntem vectori ai acestei boli, purtant virusul dintr-o parte in alta cu usurinta, pe papuci, haine, maini nespalate in urma contactului cu un animal bolnav. Acest lucru face din jigodie una din bolile cu raspandire foarte rapida si mortalitate crescuta.
Boala afecteaza in general tineretul canin, cel mai frecvent inre 3 luni si 2 ani, cei sub 3 luni fiind protejati adesea de imunitatea naturala primita de la mama. Desi mai rar, boala poate aparea si la animale mai in varsta.
Are o perioada de incubatie de 3-7 zile ceea ce inseamna ca din momentul in care catelul dvs. intra in contact cu virusul si pana apar primele manifestari clinice ale bolii vor trece 3-7 zile. Boala este una polimorfa, ceea ce inseamna ca prezinta mai multe forme de manifestare si localizari. Principalele simptome si cele care alarmeaza de cele mai multe ori proprietarii sunt prezenta secretiilor oculare si nazale . Acestea sunt insotite de febra 40-41 grade, apatie, lipsa poftei de mancare. In forma digestiva apar vomismente si diaree, care poate deveni sangvinolenta . Boala are si o forma respiratorie ce se manifesta cu simptome similare laringitei, bronsitei sau bronhopneumoniei, cu tuse si respiratie ingreunata. Majoritatea cazurilor ce trec de formele incipiente ale bolii ajung sa faca o forma cu manifestari nervoase si anume cu tremuraturii sau cu spasme /contractii ritmice/ mioclonii, ale diversilor muschi sau grupe musculare. Din pacate pentru acesti catei care ajung sa faca aceasta forma a bolii prognosticul nu mai este unul rezervat, ci devine grav sau foarte grav si de cele mai multe ori se recurge la eutanasie. ( Se recurge la eutanasie intrucat leziunile provocate de acest virus sistemului nervos sunt ireversibile iar un animal vindecat de boala, va ramane cu sechele nervoase care duc la epuizarea musculara a animalului si la deces prin epuizare fizica)
Diagnosticul se pune in baza anamnezei epidemiologice( informatiile cu privire la vaccinare) si anume: daca a fost vaccinat, cand, cum si cu ce, si daca s-a respectat schema de vaccinare sau nu) si in baza semnelor clinice. De cele mai multe ori se utilizeaza teste rapide de diagnostic ce pot fi de folos, dar care nu reprezinta metoda de diagnostic cert. ( testul poate iesi negativ dar animalul sa fie bolnav )
Tratamentul bolii este unul extrem de laborios, ce solicita multa rabdare si atentie atat din partea medicului curant cat si din partea proprietarului. Fiind un tratament ce poate dura si 2-3 saptamani, costurile unui tratament complex si complet se pot ridica foarte sus, facand-ul de multe ori inaccesibil. Se trateaza intotdeauna simptomatic, in functie de forma pe care o prezinta. NU se trateaza cu antibiotice! Fiind o viroza, antibioticile nu joaca nici un rol in vindecarea bolii propriuzise, ci se administreaza strict pentru a evita aparitia infectiilor secundare ce survin in urma leziunilor determinate de virus. Se administreaza antibiotice specifice ce le stabileste medicul in functie de tabloul clinic. Exista la momentul actual 2 medicamente specifice acestei viroze ce se pot administra suplimentar pentru a creste sansele de recuperare ale unui catel cu o astfel de problema. Unul este sub forma unor imunoglobuline specifice acestui virus care ar trebui sa ajute organismul in lupta cu boala venind ca un supliment pentru sistemul imunitar, iar cel de al doilea medicament ce vine cu rezultate mult mai bune dar si costuri mai mari este interferonul. Interferonul de uz veterinar este un produs unic pe piata ce poate creste rata de supravietuire in cazul acestei boli cu pana la 60-70% mai ales la un pacient depistat in faza incipienta.
Restul tratamentului se stabileste dupa cum spuneam mai sus in functie de tabloul clinic si poate consta in solutii perfuzabile pentru rehidratare, nutritie parenterala, antispastice, bronhodilatatoare, colire cu antibiotic si tratamente locale pentru forma oculara; electroliti, aminoacizi si vitamine specifice in functie de necesitati, medicatie specifica sistemului nervos, tratarea simptomatologica a formei digestive si respiratorii, toate dupa analize amanuntite ce evidentiaza nevoile reale ale pacientului si sub supravegherea stricta a unui medic.
Pentru a preveni aceasta boala ingrozitoare si costisitoare deopotriva, respectati schema de vaccinare atat din primul an de viata cat si ulterior vaccinarile anuale. Vaccinarea impotriva jigodei se poate incepe de la varsta de 6 saptamani, iar in functie de tipul vaccinului folosit, schema completa din primul an cuprinde 4-5 vaccinuri ce au valenta pentru aceasta boala.
